Străjuite de râurile Târnava Mare, Hârtibaciu și Olt, Colinele Transilvaniei îţi dezvăluie un peisaj pe cât de variat, pe atât de încântător: glimee, acvile şi urşi, biserici fortificate şi sate desprinse din cărţile de poveşti, mâncare bună și sănătoasă, făcută din ingrediente locale, meşteşugari, poveşti, legende şi tradiţii populare. Zona Hârtibaciu – Târnava Mare – Olt are cel mai atractiv peisaj rural tradiţional multicultural din Europa Centrală, în care comunităţile locale menţin cu mândrie peisajul mozaicat cu sate bine gospodărite, trăind în principal din produsele locale și serviciile create prin utilizarea durabilă a resurselor naturale și a valorilor culturale.
Descoperă surprizătoarea poveste a comunităţilor de sași, ce au venit aici în Evul Mediu, dar şi a celorlalte etnii şi naţionalităţi ce au trăit şi încă mai locuiesc aici. Alfă povestea ultimului peisaj cu adevărat medieval din Europa aici, în Colinele Transilvaniei. Păşeşte dincolo de asfalt, pe drumuri bătătorite de secole de oamenii locului, care îţi vor deschide poarta casei şi a sufletului şi te vor invita în lumea lor, care curge după alte reguli, cele ale naturii şi echilibrului cu mediul înconjurător.
Trăieşte experienţe pentru suflet!

Aici găseşti patru dintre cele mai cunoscute monumente UNESCO româneşti din perioada medievală: bisericile fortificate din Saschiz şi Valea Viilor, situl rural Viscri, dar şi situl din Biertan cu biserica fortificată și o parte din localitate. La care se adaugă cetatea medievala Sighişoara, ca principală poartă de intrare în destinaţie.

Sunt elementul cel mai caracteristic din Colinele Transilvaniei si ofera o imagine plina de viata a peisajului cultural al destinatiei. Aceste sate sunt caracterizate de un sistem specific de cultivare al terenului, un model de așezare și organizare a gospodăriilor țărănești, păstrate încă din Evul Mediu.

Istoria acestor asezari marcheaza un moment crucial, o data cu colonizarea de către Regatul Ungar la sfârșitul sec. 11 p. Chr. În secolul XII (cand regele Ungariei era Géza II) coloniştii germani s-au stabilit în Transilvania, pentru a dezvolta aceste regiuni împădurite, slab populate, şi pentru a se apăra împotriva invaziilor mongole. In acelasi timp cu constituirea așezărilor săseşti (burguri şi dorf-uri) începe şi construirea bisericilor-cetate caracteristice zonei şi care reprezintă acum principalele puncte de atracţie  din punct de vedere istoric. În apropierea bisericii se găsește piața centrală a satului (numită Tanzplaz în dialect săsesc sau piața de dansuri în română), în jurul căreia gravita viața sociala a comunității. Singurele construcții situate în apropierea fortificațiilor sunt edificiile publice: școala sau primăria. Casa parohială și locuințele țăranilor bogați sunt situate în jurul acestei piețe centrale. Ele sunt înconjurate de ziduri de apărare prevăzute cu galerii şi turnuri de strajă.

Colinele Transilvaniei sunt remarcabile prin doua aspecte importante:

  • Nicaieri in lume nu se gasesc atatea biserici fortificate (peste 60) intr-un perimetru atat de restrans
  • Numai aici se pot gasi trei tipuri principale de fortificatii:
    • biserica cu incintă fortificată (de exemplu Cincsor, Biertan sau Carta)
    • biserica fortificată (de exemplu Saschiz, Cloasterf sau Seliștat)
    • fortăreața-biserică (de exemplu Valea Viilor sau Dealu Frumos)

Cetăţile au fost construite şi întreţinute în vederea apărării împotriva repetatelor invazii otomane. Cu un tip arhitectonic aparte, bisericile fortificate aveau capacitatea de a deveni, la nevoie, adevărate cetăţi de necucerit. Ele au reprezentat o simbioză a utilizării religioase şi militare, fiind folosite ca spaţii de refugiu şi apărare de către locuitorii așezării respective, în cazul unor invazii (tătari, turci, etc.) sau războaie. Materialele de construcție sunt în mod tradițional piatra și cărămida roșie, iar țiglele acoperișurilor sunt date cu argila roșie, ceea ce e o specificitate a regiunii.

În ceea ce privește edificiile propriu-zise ale bisericilor, desi acestea au fost adaptate în general unor funcții defensive, ele sunt, la baza, fie bazilici romanice, fie biserici cu navă unică, în stilul goticului târziu. Multe biserici prezintă si elemente de inspiratie baroca, fie la nivel arhitectural (Șaeș ), fie decorativ (Richiș). În unele cazuri, de-a lungul secolelor XIX și XX, bisericile au suferit transformari prin eliminarea unora (Malanncrav, Richis) sau a tuturor (Saschiz) elementelor defensive (turnuri, ziduri etc.).

Unele biserici, precum cea de la Mălâncrav, adăpostesc fresce narative gotice extrem de valoroase, mai ales prin momentul realizarii lor – cele de la Malancrav, datând de la jumatatea secolului al XIV, sunt unele dintre cele mai vechi din Romania.

* Mănăstirea cisterciana de la Cârța

A fost, în evul mediu, un așezământ monahal cistercian din Țara Făgăraşului, mănăstire filiala a Abației Igris. Este unul dintre cele mai vechi şi importante monumente ale stilului gotic timpuriu din Transilvania.

Cistercienii este un ordin călugăresc originar din Franța, şi raspândit în mai multe țări. Înființarea mănăstirii de la Cârța a fost datată în anul 1202, în timpul regelui Emeric. Din intreg ansambul mănăstirii se foloseste, in prezent, o capelă de catre comunitatea evanghelică săsească.

Mănăstirea cisterciană Cârța a deținut un rol major în istoria politică, economică și culturală a Transilvaniei medievale, cât și în introducerea dar și diseminarea artei gotice în spaţiul intracarpatic.

Castelele transilvane sunt obiective mai puţin cunoscute, însă aici şi-au împărţit proprietăţile nu mai puţin de 100 de familii nobiliare. De origine maghiară, franceză, croată, evreiască sau cehă, castelanii Evului Mediu au lăsat în urma lor puzderie de poveşti şi legende.  Colinele Transilvaniei ascund castele vechi de sute de ani, aparţinaând familiilor importante ale zonei: Apafi (Mălâncrav, Dumbrăveni), Haller (Mihai Viteazu) sau Bethlen (Criş). La fel, cetăţile din Colinele Transilvaniei sunt încă necunoscute publicului larg. De origine medievală sau chiar înainte de această epocă, ele ascund mistere şi poveşti interesante, ce merită descoperite în tihnă.

* Conacul Apafi Mălâncrav

Construit acum peste 600 de ani, de familia regală Apafi, conacul te poate găzdui peste noapte. Limbi vorbite: română, germană, engleză. Contact: +40 724 000350. Recomandăm anunţarea vizitei cu minim 24 ore înainte

* Castelul Bethlen de la Criș

Ridicat de una dintre marile familii de grofi maghiari transilvăneni, acest minunat castel cu influenţe renascentiste de secol XIV a fost sursă de inspiraţie pentru poeţi şi artişti deopotrivă. Unii spun chiar că te poţi întâlni cu fantome şi nu

orice fel: mirese în căutarea iubirii pierdute. Program de vizitare: marţi – duminică 10:00 – 17:00, Tarif: donaţie.

Contact: contact@bethlen.ro. Limbi vorbite: română, maghiară

* Cetatea Taraneasca de la Saschiz

Cetatea ţărănească de refugiu a fost ridicata pe locul unei fortificaţii neolitice (palisade, val de pământ, locuinţe adâncite şi semi-adâncite şi de suprafaţă) si a adăpostit, în vreme de pericol şi războaie, locuitori din Saschiz, Archita, Criţ, Cloaşterf, Daia şi Adamsdorf (un sat mic, care a dispărut în timp, situat între Saschiz şi Daia), Diavaldia şi Abzen (sate mici, dispărute, între Saschiz şi Cloaşterf). A fost denumită şi Cetatea celor 7 sate: construcţia sa a început în jurul anilor 1347, o inscripţie de pe zidul de vest al cetăţii indicând că acesta ar fi fost anul de începere a lucrărilor. Vastul sistem de de fortificaţie este compus din: curtea intrării şi incinta principală cu cele 7 turnuri, dintre care unele erau locuite. Foarte important de menţionat este că unul dintre turnuri era denumit turnul şcolii, ceea ce ne arată interesul populaţiei locale pentru educaţie. În incinta cetăţii se mai găseau un heleşteu şi o fântână adâncă de 50 m , despre care legenda spune că ar avea legături printr-un tunel subteran cu biserica fortificată din Saschiz.

*Cetatea Rupea

Atestată documentar în anul 1324, când sașii răsculaţi împotriva regelui Carol Robert al Ungariei s-au refugiat în interiorul ei. Denumirea străveche, de Castrum Kuholom, îşi ia numele de la tipul de rocă ce predomină în zonă: bazaltul. Program de vizitare: 1 aprilie – 31 august: 09:00 – 20:00, restul anului: 09:00 – 17:00. Tarife: 10 lei – adulţi. Contact: +40 268 260555. Limbi vorbite: română, engleză

*Reşedinţa de vară Brukenthal din Avrig

Inspirat de barocul vienez, palatul este special îndeosebi prin parcul şi grădinile ce îl înconjoară. Ia-ţi câteva momente să te plimbi pe frumoasele alei străjuite de arbuşti mediteraneeni şi să îţi imaginezi vremurile de glorie, când aici

găseai o oranjerie, o grădină cu fazani, dar şi specii variate dintre cele mai exotice. Program de vizitare parc: zilnic, între orele 10:00 – 22:00. Contact: +40 726 234417. Limbi vorbite: română, engleză, germană