Ungra 2017-07-28T16:25:29+00:00

Project Description

Ungra

Jakob începu prima letrină a cronicii care avea să adune la un loc toţi oamenii şi faptele lor din ordonata aşezare a Galt-ului. Şi poate că nu va însemna zilnic doar viaţa satului său ci şi pe-a celorlalte comunităţi închegate în pământul străin, a bisericii lor, a sărbătorilor pe care şi le vor ţine întocmai ca acasă, a naşterilor şi a trecerilor. Va scrie pagină după pagină şi va fi cea mai însemnată avere pe care o s-o lase urmaşilor lui cu acelaşi gând de a o duce departe până la finele lumii. Ce nu ştia Jakob e că va veni mai întâi sfârşitul cronicii şi nu al lumii, iar paginile sale se vor întoarce acolo de unde cu aproape zece secole veniseră primii viitori saşi.  În secolul al XIII-lea când trebuie să fi fost construită biserica ce-l are ca patron pe Sf. Andrei planul ei urma tradiţia bazilicală: cor dreptunghiular cu absidă semicirculară, o navă centrală flancată de două colaterale şi un turn clopotniţă deasupra intrării de pe latura vestică. Din această configuraţie nu i-au mai rămas decât nava centrală luminată de ferestre cu ancadrament rectangular şi portalul de vest cu o amplă ambrazură cu opt retrageri. La ridicarea bazilicii s-au folosit ca material de construcţie spolii de la fostul castru roman Pons Vetus aflat în apropiere. În urma invaziei tătare de la 1658 nu s-au pierdut doar vieţi omeneşti ci şi cele două colaterale ale bisericii. În zidul exterior actual se citesc urmele arcadelor care despărţeau nava centrală de cele laterale. Nava centrală este în prezent tăvănită, iar corul mai scund decât nava are o boltă cu penetraţii. Pereţilor laterali le sunt adosate balcoane de lemn care fac posibil accesul la orgă şi mai ales la vechiul altar din secolul al XVII-lea care a fost amplasat pe latura nordică. Acesta reprezintă Răstignirea şi este însoţit de inscripţia Veritas Domini manet in aesterum (Adevărul Domnului rămâne în eternitate). Peretele sudic, la confluenţa navei cu corul este penetrat de o intrare. Turnul-clopotniţă avariat de puternicele cutremure din prima jumătatea a secolului al XIX-lea a fost demolat către mijlocul aceluiaşi secol, însă a fost prezervat parterul a cărui deschidere era marcată de vechiul portal romanic. Acoperişul întregii bisercii este în patru ape.

Incinta ce înconjoară biserica are o formă poligonală ale cărei ziduri sunt sprijinite de contraforturi. A fost ridicată în secolul al XVI-lea. Partea superioară a zidului are un acoperiş cu panta orientată către exterior spre deosebire de bastionul aflat pe traseul zidului la sud-vest şi al cărui acoperiş are căderea către interior. În diagonală, la nord-est, se văd ruinele unui turn asemănător. Intrarea în incintă se face pe sub turnul porţii amplasat la sud-est prevăzut cu galerie de lemn ieşită în consolă.