Toarcla 2017-07-28T16:23:00+00:00

Project Description

Toarcla

Toarcla, Tôrteln în dialectul săsesc, cunoscută mai demult ca Preşmer este un sat ce apare pentru prima dată menţionat la 1329. Iniţial a fost comună liberă în cadrul domeniului regal, pentru ca mai târziu să facă parte din Scaunul de Cinc. Biserica Sf. Ecaterina a fost înălţată ca o bazilică romanică, cu turn – clopotniţă pe latura de vest, cor şi trei nave. La origine atât nava principală cât şi colateralele erau tăvănite, doar corul fiind boltit în cruce fără nervuri şi altarul semicircular printr-o semicalotă. Baza turnului era deschisă către interior pe trei laturi prin intermediul a trei arcade semicirculare şi avea la primul nivel o boltă în cruce. Nava principală este delimitată de cor prin intermediul unui arc triumfal semicircular, iar spre colaterale se deschid trei perechi de arcuri în plin cintru sprijinite pe două perechi de stâlpi şi două perechi de pilaştri adosaţi, fără bază ori cornişe. În capătul estic al colateralelor sunt practicate două nişe semicirculare în grosimea zidului care îndeplinesc rolul absidiolelor. Registrul superior al navei centrale avea câte trei perechi de ferestre pe laturile de nord şi sud. La primul etaj al turnului se află o tribuna deschisă printr-un arc semicircular, acoperită printr-o boltă de cărămidă, către care accesul dinspre nava principală se face prin intermediul unor scări săpate în grosimea stâlpilor estici pe care se sprijină turnul. O altă scară realizată în grosimea zidului vestic al tribunei duce către etajele superioare ale turnului. Fiecare dintre acestea este acoperit cu planşee de lemn, legătura intre etaje făcându-se prin intermediul unor scări de lemn. Începând cu naşterea etajului al treilea grosimea zidurilor turnului se micşorează simţitor, astfel că la exterior se vede o retragere accentuată. Pe cele patru laturi ale catului al treilea se deschid ferestre geminate deasupra cărora se află câte un dublu arc semicircular practicat în grosimea zidăriei. Etajul al patrulea care adăpostise clopotele are patru ferestre arcuite, al cincilea este orb, iar ultimul cat comunică cu galeria de lemn pe console prin catre trei deschideri semicirculare pe fiecare latură. Muchiile trunului sunt la exterior acoperite cu blocuri de piatră fasonată.

Portalul de vest deschis la baza turnului are o arhivoltă cu şase usciori cu câte o colonetă. Lintelul ce uneşte capitelurile cu croşete are deasupra un timpan sculptat unde se pot recunoaşte siluetele unui personaj şi a unui animal fantastic. Deasupra portalului se află un brâu care se continuă şi pe laturile apusene ale colateralelor, iar arhivolta poartă mici sculpturi antropomorfe. O intrare suplimentară s-a practicat prin colaterala sudică, iar în cor accesul se făcea printr-o frumoasă intrare cu arc treflat.

Într-o fază ulterioară de construcţie, probabil spre începutul secolului XVI, s-au operat câteva modificări defensive. Astfel capetele vestice ale colateralelor corespondente bazei turnului au fost înălţate, iar arcele interioare închise. Cele două încăperi formate au rămas netencuite, iar către exterior s-au practicat ambrazuri. Probabil că tot acuma s-a înălţat curtina cu traseu eliptic, cu intrare pe latura de vest. Din păcate nu putem aprecia înălţimea originară a zidurilor şi nici amploarea sistemului defensiv. Nu ştim dacă incinta a fost prevăzută şi cu alte turnuri în afară de cel din sud-est – vizibil pe un desen al alui Martin Schlichting – însă putem presupune că zidurile vor fi avut drum de strajă şi că intrarea va fi beneficiat de structuri de apărare suplimentare. Pare probabil ca tot acum să se fi fortificat şi corul prin înălţarea pereţilor acestuia până la nivelul cornişei navei centrale. Ca şi în alte cazuri probabil că accesul către acest etaj defensiv se făcea prin podul navei centrale. În noii pereţi se mai disting încă urmele unor ambrazuri. Probabil în jurul aceleiaşi date s-a zidit intrarea din sudul corului de dinaintea Reformei şi s-a construit o sacristie pe latura nordică a acestuia.

În secolul XVII s-au efectuat modificări substanţiale. Pentru protecţie, pe latura nordică a edificiului, acoperişul navei centrale a fost prelungit astfel încât să acopere şi colaterala. Nava centrală şi colateralele au fost boltite cu semicilindri aşezaţi pe arce dublouri sprijinite pe pilştrii adosaţi stâlpilor rectangulari. În capătul vestic al navei centrale a fost ridicată o tribună menită să primească orga. Cu această ocazie a fost astupată vechea tribună de la etajul turnului, lasându-se doar o mică intrare pentru acces. Scara din capătul vestic al colateralei sudice a fost desfiinţată fiind acoperită de noua tribună a orgii.