Şoala 2017-07-28T16:16:45+00:00

Project Description

Şoala

Întâia ştire despre Şoala o aflăm în 1331 când un document atestă satul ca făcând parte dintre posesiunile familiei greavilor din Vurpăr. Ulterior Şoala va deveni comunitate liberă aparţinătoare Scaunului Şeica. Lăcaşul de aici este ridicată în secolul XV şi poartă hramul Sf. Ursula. Biserica sală are un cor cu absidă poligonală sprijinite pe contraforturi şi un turn – clopotniţă adosat laturii sudice a corului. Accesul către nivele superioare se făcea pe la exterior printr-o casă a scărilor care era corp cumun cu turnul. Laturile sale sunt străpunse de ambrazuri, iar ultimul nivel care adăpostea clopotele are câte două ferestre largi arcuite pe fiecare latură. Nava este acoperită cu un tavan, iar corul are o boltă în cruce cu penetraţii fără nervuri. Ferestrele corului în arc frânt au muluri gotice, cele ale navei păstrându-se în forma lor modificată semicilindrică. Biserica are două intrări acoperite de porticuri pe laturile de vest şi sud. Ca şi în alte cazuri centura de ziduri a fost probabil ridicată spre sfărşitul secolului XV sau începutul celui următor. Curtina urmează un traseu elicoidal fiind deservită de trei turnuri acoperite în pupitru la nord, est şi sud-vest. Intradosul zidurilor poartă un drum de strajă de lemn pe console surmontat de un acoperiş într-o singură apă. Accesul în incintă se face printr-o poartă în imediata apropiere a turnului de sud-vest. Pe latura nordică la interiorul incintei, adosată turnului se pot distinge ruinele unei vechi capele. Ulterior ridicării curtinelor se va creea o a doua incintă prin închiderea părţii nordice cu doă ziduri dispuse la nord – vestul şi nord – estul bisericii. Casa parohială amenajată in turnul de sud-vest este menţionată la 1414, pe unda dintre grinzile de la interior fiind inscripţionată data 1525.

Nava principală are trei tribune în consolă realizate din zidărie, două pe laturile de nrod şi sud din capătul vestic al navei şi una pe latura sudică alipită arcului triumfal semicilindric. Între 1832 şi 1834 nava bisericii este extinsă către vest. Astfel la interior se va construi o nouă tribună sprijinită pe doi piloni rectangulari care sprijină trei arce în plin cintru. Accesul către aceasta se realizează prin intermediul a două scări practicate de-a stânga şi de-a dreapta culoarului de intrare, în grosimea zidului vestic. Faţada este tratată în stil clasicist. Altarul este amplasat în 1845, iar orga lucrată de Heinrich Meywald din Braşov este montată in 1851. La 1883 turnul – clopotniţă este demolat. Anterior acestei date turnul suferise restaurări la 1735 pe cheltuiala autorităţilor Sibiului şi la 1822. După demolare clopotele sunt mutate într-o construcţie de lemn la sudul bisericii.