Project Description

Păsările – comoara vie a Colinelor

Începând din aprilie, de la sosirea berzelor şi până în octombrie, când pleacă ultimele călătoare spre ţările calde, vei fi înconjurate de triluri, zboruri line sau mai avântate ale înaripatelor ce poposesc în Colinele Transilvaniei pentru cuibărit.

Nici iarna nu duci lipsă de întâlniri fulgerătoare cu uliul mereu atent la următoarea pradă de la sol, cu lebede ce plutesc agale pe ochiurile de apă sau cu un huhurez leneş, ce se odihneşte pe timpul zilei, pentru a fi în formă de când răsare luna şi până în zori.

Dacă vreți să le descoperiți sau să aflați mai multe despre ele accesați linkul următor Pasari_Coline_ADEPT

Păsări cu care ne mândrim și pentru care vă invităm să le descoperiți în turele de birdwatchig.

Ciocănitoarea de stejar (Dendrocopos medius)
Specie forestieră solitară; preferă pădurile bătrâne compuse din fag, mesteacăn, paltin, frasin, ulm, plop. Cuibărește sau își caută hrana în pășunile cu arbori și zăvoaiele de luncă de-a lungul pâraielor dominate de copaci cu esență moale. Se hrănește mai ales cu insecte – larvele din trunchiul copacilor. Își caută hrana în primul rând în lemnul mort, deci e o specie cu dependență foarte mare de existența în cantități mari a lemnului mort în păduri. Mărimea teritoriului variază între 3 – 25 ha. Îi este caracteristic cățăratul în spirală pe trunchiul copacului.

Acvila țipătoare mică (Aquila pomarina)
Pasăre răpitoare de zi ce preferă pădurile de foioase și de rășinoase bătrâne din zonele de deal și din munții joși, cuibărind de obicei aproape de marginea pădurii sau în vecinătatea unei poieni. Se hrănește cu șoareci, veverițe, amfibieni, păsări (ciocârlii, vrăbii, prepelițe), reptile și lăcuste în fânețe, pășuni, terenuri arabile și alte zone deschise și evită culturile înalte (porumbul, floarea soarelui, rapița). În septembrie pleacă în Africa de sud și centrală și se întoarce în țara noastră, de regulă la același cuib, în martie-aprilie.
Alte păsări răpitoare de zi importante din zonă: șerparul (Circaetus gallicus), viesparul (Pernis apivorus)


Cristelul de câmp (Crex crex)
Specie migratoare care iernează în Africa și se întoarce în țară în aprilie și care preferă zonele joase cu vegetație ierboasă densă. Cuibărește în scobituri în sol, preponderent în fânețe, dar și în pășuni sau pe terenuri agricole, în lanuri de cereale sau de lucernă. Este omnivor – mănâncă nevertebrate mici, insecte, moluște, păianjeni, râme, dar și broscuțe, frunzele plantelor, muguri sau semințe

Vânturelul de seară (Falco vespertinus)
Apare mai ales în zone cu teren deschis, cu pâlcuri de arbori, în silvostepe, în lunci și pășuni cu arbori. Evită pădurile închise și zona montană. În hrana adulților predomină insectele, la care se adaugă amfibieni, reptile, mamifere mici și mai rar, păsări de talie mică. Este singura pasăre răpitoare de la noi care cuibărește colonial, iar cel mai adesea folosește cuiburi de coțofană și de cioară de semănătură; uneori ocupă și scorburi largi. Plecarea spre Africa începe spre mijlocul lunii august și se termină la mijlocul lunii octombrie, iar întoarcerea are loc la sfârșitul lunii aprilie-începutul lunii mai. I se mai spune și șoimuleț de seară.

Păsările descrise mai sunt sunt doar unele dintre motivele pentru care a fost desenmnat aria protejată de interes comunitar Natura 2000 SPA Podișul Hârtibaciului. Acesta a fost desemnat în anul 2007 pentru specii protejate de păsări, în Colinele Transilvaniei cuibăreşte cea mai însemnată populaţie de acvilă ţipătoare mică şi de viespar din România.

Populațiile de huhurez mare, caprimulg, ciocănitoare de stejar, ciocârlie de pădure şi sfrâncioc roşiatic sunt mari comparativ, cu celelalte situri din ţară, iar populaţia de cristel de câmp este semnificativă pe plan global. Este de asemenea printre primele zece situri din ţară pentru ghionoaia sură.

Mai multe despre acesta pe SPA Podisul Hartibaciului. 

Credit foto: Cătălin Fuciu