Project Description

Netuş

Localitatea îşi poate urmări documentar istoria până la 1309 când este menţionată pentru întâia dată. Ştim că Netuş a fost comună liberă în Scaunul Sighişoarei şi că în 1448 apare amintită biserica cu hramul Sf. Nicolae. Ridicată în secolul XIV ca o biserică sală cu turn pe latura de vest şi cor poligonal, va suferi în vecul următor modificări substanţiale. Astfel în această a doua etapă constructivă corul este fortificat prin ridicarea unui turn masiv pe latura de est, care îmbracă corul pe trei laturi. Accesul către etajele superioare se face pe scări practicate în grosimea zidului. Fiecare etaj are ambrazuri înguste, iar la nivelul al cinci-lea se află o galerie de lemna pe console acoperită cu scânduri. Navei centrale boltite semicircular cu penetraţii i s-a adăugat o reţea stelată de nervuri din cărămidă. Registrul superior al navei nu are ferestre pe latura nordică, pe cea de miazăzi fiind două în arc frânt. Accesul se făcea iniţial printr-un portal pe latura de vest dispărut în secolul XIX, dar şi printr-un al doilea în arc frânt cu baghete deservit de un portic pe latura sudică. Corul păstrează console, chei de boltă şi un tabernacol – nişă trilobat originale de factură gotică.

Fortificarea bisericii a impus şi realizarea unei incinte. Astfel o curtină de traseu poligonal neregulat a fost ridicată la mică distanţă de biserică. Astăzi aceasta se păstrează pe laturile de sud şi est, supravieţuind în capătul vestic al laturii sudice şi un turn de poartă cu hersă şi boltă semicirculară la parter. Drumul de strajă perimetral este acoperit în pupitru fiind deservit la intervale regulate de ambrazuri. Zidul se sprijină la exterior pe contraforturi.

La inteior se realizează tribune de lemn pe trei dintre laturile navei. Artistul sighişorean Johann Folberth realizează la 1770 altarul si amvonul. Inedită este compinerea acestora într-o piesă unitară, amvonul făcând cor comun cu altarul şi fiind situat în faţa acestuia. Inscripţia de pe spatele altarului care datează lucrarea îl menţionează şi pe preotul Georg Kraus.

În 1860 turul de pe latura de vest este demantelat, în locul său construindu-se o structură poligonală cu cinci laturi, două dintre ele ca prelungire a zidurilor navei, locul de racord fiind întărit cu două contraforturi. Acest spaţiu este acoperit cu o boltă semicilindrică pe arce dublouri şi o semicalotă. Pe două dintre laturi are câte o fereastră largă semicirculară, iar în ax se deschide a intrare. Lucrarea aparţine meşterului Rudolf Neuendorf din Sighişoara.

Orga este realizată între 1863 – 1864 de către meşterul sibian Emanule Hradek şi are zece registre, suferind reparaţii în 1930. Pe unul dintre clopote realizat la 1860 se poate vedea inscripţia „O REX GLORIE VENI NOBIS CUM PACE”.