Project Description

Meşendorf

La 1289 apare pentru prima oară menţionat Meşendorful într-o hotărnicie dintre Mukendorf şi Sarustelek. În anul 1332 dintr-un document ce conţine o enumarere a posesiunilor abaţiei din Cârţa aflăm că Meşendorfuul împreuna cu Cloaşterf şi Criţ fac parte dintre satele acesteia. Această stare de fapte va dura până în 1474 când abaţia este desfinţată şi întreaga ei zestre trece sub ascultarea bisericii Sf. Maria din Sibiu, astazi biserica evanghelică parohială.

Fără a şti cu siguranţă anul exact al fondării putem presupune că aşezământul bisericesc din Meşendorf datează de pe la jumătatea secolului XIV. Acum s-ar fi construit din gresie brută biserica sală cu turn alipit laturii de vest, cu 14 contraforturi ce descărcau presiunea bolţilor navei şi corului. Sala avea iniţial câte trei ferestre pe laturile de nord şi sud, un arc triumfal ogival, boltire cu nervuri şi un portal pe latura de vest, la parterul turnului. Acesta din urmă are 5 nivele, primul corespondent portalului fiind boltit semicilindric, al doilea comunică printr-o scară mobilă cu actuala tribună a orgii, iar cel de-al treilea este deschis către podul bisericii. La 1495, odată cu mai ample lucrări de fortificare, turnul primeşte la ultimul cat o galerie de apărare în consolă. Pe laturile de nord şi sud, mai expuse tirului inamic, acestea au balustradele de piatră, iar la est şi vest balustradele sunt de lemn. Tot acuma portalul de vest este astupat şi se realizează unul nou pe latura sudică, iar ferestrele dinspre miazănoapte sunt astupate la rândul lor. Sala şi corul bisericii sunt supraînălţate cu doi metri, rezulând două nivele de apărare, primul prevăzut cu metereze iar al doilea cu o galerie în consolă realizată din paiantă. Între elementele de sprijin sunt prevăzute guri de turnare. Accesul către aceste noi dotări defensive se face pe la nivelul al treilea al turnului.

În preajma aceluiaşi sfărşit de secol XV se ridică incinta poligonală, cu ziduri înalte de aproximativ 5 metri. Cele două turnuri acoperite în pupitru din sud-estul şi sud-vestul incintei au fiecare câte trei niveluri, ultimul avându-şi astăzi accesul dinspre curte pe la etajul doi datorită nivelărilor curţii interioare. Pe latura sudica se mai păstrează galeria de strajă, sprijinită parţial pe curtina care se îngustează la aproximativ doi metri de la sol şi parţial pe console de lemn. Tot pe acestă latura se găseşte şi accesul în incinta fortificată.

Ştim că Meşendorful primesşte la 1552 şi 1554 o subvenţie de câte 10 florini de la casa Provinciei Sibiu. Probabil că acuma este ridicat masivul „Turn de Carne” cu patru nivele şi galerie de paiantă, precum şi curtinele incintei exterioare de la vest, sud şi est.   La 1568 aflăm că zeciuala datorată de Meşendorf este cedată locuitorilor acestuia pentru repararea bisericii afectată intr-un incendiu anterior.

În 1653 este amplasat altarul poliptic cu patru panouri decorat cu scenele Patimilor.

Într-o nişă biforă practicată în zidul sudic se află o inscripţie care indică anul 1701 ca data restaurării fortificaţiei. Deasupra şi la vestul acestei nişe se găsesc două portrete sculptate în gresie şi încastrate zidului. Tot în acest an, în luna iulie, sunt datate şi parte din galeriile de lamn de la interior realizate de tâmplarul Giorgium Philippi şi pictate de Petru Orendt din Meşendorf, informaţie pe care o aflăm tot dintr-o inscripţie.

La 1765 este pictată galeria de sud din interiorul bisericii de către Georgius Rösler şi este amplasată orga realizată de către Johannes Hahn din Sibiu.

Din cauza şubrezirii boltei bisericii, la 1817 aceasta este demolată împreună cu galeria de apărare, primind un planşeu cu grinzi. Şarpanta acoperişului este aşezată pe consolele fostei galerii defensive. Din soluţia de acoperire iniţială se păstrează două chei de boltă, una cu o rozetă cu cinci petale şi cea de-a doua cu o mână făcând gestul jurământului.

La 1888 se demantelează coronamentul curtinelor exterioare şi integral o porţiune a laturii sudice, materialul rezultat fiind folosit la ridicarea şcolii. Astfel înălţimea zidurilor ajunge la trei metri. În 1900 este rândul corului să primească un nou acoperământ sub forma unei bolţi de cărămidă.

La 1914 Josef Vogel restaurează pictura galeriilor şi este înlocuită orga veche cu una nouă amplasată deasupra altarului. Acesta din urmă primeşte în 1923 două noi panouri mobile, menite să le înlocuiască pe cele vechi distruse, pictate cu capetele celor patru evanghelişti de către Hans Hermann.

În 1958 turnul de sud-est este demolat din cauza şubrezirii structurii, zidul fiind reconstruit din cărămidă.