Project Description

Dupuş

Chiar şi după atâta vreme de când se stabiliseră în pământul regal hotărnicia continua să fie pricină de judecată între oamenii aceluiaşi neam. Era un an greu plin de evenimente care se ţineau lanţ: feudalii moldoveni se răsculaseră împotriva stăpânirii ungare, Bogdan Voievodul Maramureşului descalecă la est de Carpaţi şi întemeie un stat cu capitala la Baia, iar Domnul Ţării Româneşti, Nicolae Alexandru, refuză să mai recunoască suzeranitatea regelui Ludovic I. Şi iată că acum împreună cu bătrânii satului eu comitele Henning eram chemat la Scaunul de la Mediaş să judec o pricină de hotărnicie între confraţii din Velţ şi Bazna. Era anul 1359.

Consemnată în 1268 drept Tobiasfalva şi comună aservită, localitatea care îl avea ca patron pe Sf. Thobias va mai apărea în documente abia în 1359, dar cu statutul schimbat. Era acum o comună liberă a Scaunului de Mediaş. Biserica construită în centrul localităţii nu este datată cu precizie. Înscripţia de pe latura vestică ce aminteşte anul 1524 face rapel cu siguranţă la data fortificării. Biserica-sală are nava şi corul pentagonal de aceeaşi înălţime. Acesta din urmă şi-a păstrat bolta cu penetraţii şi nervuri de teracotă dispuse după o tramă stelată. Lumina pătrunde aici prin două ferestre în arc frânt. Pe latura de nord a fost amplasat un tabernacol cu relief ce reprezintă Vir Dolorum. Piesa este asemănătoare cu tabernacolele de la Ighişu Nou sau de la Valea Viilor. Pe aceeaşi latură un secol şi ceva mai târziu a fost deschisă o uşă către sacristie. Amul 1610 este însemnat pe uşă. De semnalat sunt şi stranele cu intarsii realizate în secolul al XVI-lea. Nava despărţită de cor printr-un arc triumfal în arc frânt are acelaşi sistem de boltire, însă fără nervuri. În tribuna de vest a fost amplasată în 1731 o orgă acţionată pneumatică construită de Georg Wachsmann.

Biserica se încheia la vest cu un turn clopotniţă pe sub care se făcea intrarea. Prăbuşit în 1732 până la nivelul al doilea abia în 1902 a fost construit deasupra actuala clopotniţă de lemn. În prezent intrarea se face pe latura de sud pe sub un portal cu influenţe renascentiste.

Aşadar, în secolul al XVI-lea a început fortificarea bisericii cu o curtină simplă, fără bastioane, cu un traseu oval. În prezent ea nu mai există fiind demantelată la începutul secolului al XX-lea pentru a se construi şcoala din vecinătate. Biserica a fost la rându-i fortificată prin ridicarea unui nivel de apărare deasupra navei şi corului. Acesta este susţinut la exterior de contraforturi unite de arcade sub care sunt amplasate gurile de vărsare. Parapetul este străpuns de metereze. Accesul aici se făcea de pe latura de nord printr-o scară spiralată.

Faptul că biserica exista înainte de anul înscris pe peretele vestic este susţinut şi de unul din cele trei clopote ce poartă anul 1491.

Din biserica de la Dupuş provine unul din cele mai interesante altare poliptice din Transilvania. Unicitatea lui constă în juxtapunerea temelor veterotestamentare cu cele din Noul Testament. El a fost cumpărat la şi restaurat de preotul Johann Welther în anul 1720, însă piesa în forma ei originară de altar triptic cu voleuri duble datează de la 1522, an înscris pe un bilet al unui personaj din Încununarea cu Spini. Scenele redate pe panourile fixe şi pe cele vizibile atunci când altarul este închis sunt din Ciclul Patimilor: Iisus pe Muntele Măslinilor, Judecata lui Pilat, Purtarea Crucii, Flagelarea, Încununarea cu Spini, Pregătirea Crucii, Crucificarea şi Învierea. Celelalte panouri reprezintă Cina cea de Taină şi scene din Vechiul Testament. Aşezarea în Mormânt a fost pictată pe predela altarului.